Meditatii matematica - despre mine la meditatii
Am inceput sa dau meditatii matematica undeva prin anul I. Nici nu stiam ce inseamna cu adevarat sa faci asta, sa ajuti la mate, sa formezi rationamentul unui copil, sa ai rabdare cu el, cu felul sau, sau cat de solicitant ar fi. Dar am zis sa incerc. Evident inceputul a fost un fiasco total…
Si-acum mi-aduc aminte de prima mea sedinta de meditatii matematica… Cunoscusem pe net o fata care invata la un liceu economic si avea sa dea la Bac mate. Din vorba in vorba, am ajuns sa-I povestesc de intentiile mele…”matematice.”. A fost de acord, a acceptat sa ne vedem pentru o prima sedinta si…
Venisem pregatit cu manualul meu din clasa a IX-a. Aveam emotii in mine, mai ceva ca la prima intalnire. :)) Si ele au inceput sa se accentueze mai ales cand a trebuit sa-i demonstrez niste teoreme. Vizibil nesigur pe mine si nestiind pe unde s-o apuc cu explicatiile, am improvizat. Nu stiu ce era in gandul ei in momentele alea, dar e bine ca nu mi-a spus. As fi facut rasol si mai tare. :D Eh.. meditatii matematica… I-am dat eu o tema, dar pe care desigur, nu am mai putut sa o verific…. :))
Recunosc ca aveam un stil putin superficial pe atunci… Daca nu reuseam sa lamuresc o problema sau un stil de abordare a uneia, poate din lipsa de ambitie, vointa sau teama de penibil, simtind ca ma balbai, aveam proasta strategie de a o lasa ca tema, s-o rezolve ea / el, sau ziceam ca vin eu cu ea data viitoare rezolvata, spre a nu mai pierde timp pretios atunci,nestiind ca astfel scade increderea in mine. Cu alte cuvinte ma spalam pe maini. Evident saracul copil n-avea cum sa o rezolve singur, intrucat nu mai intalnise un model similar de rezolvare, iar parintii vazand ca se chinuie cu tema, sau ca parea dezamagit de asa-zisele meditatii matematica, luau de fiecare data decizia cea buna. Sincer nu-i condamn. Nu poti lasa copilul in mainile unui incepator. Caci toata aceasta lipsa de rigurozitate a mea, in pregatire, se datora tocmai lipsei de experienta, de cunoastere a metodelor de predare, si uneori chiar a unor tehnici de rezolvare. Era bine daca as fi asteptat anul III, cand aveam sa aflu cate ceva despre pedagogie…Da’ in fine.
Timpul a trecut, intre timp am descoperit ca superficialitatea si nesiguranta nu fac casa buna cu meditatii matematica pe termen lung si am inceput sa ma pregatesc mai bine… Veneam cu lectia de acasa, déjà invatata, cu principiile de lucru déjà pregatite, incepeam sa ma straduiesc mai mult in explicarea unor lucruri neintelese, citeam tutoriale pe site-uri despre mate, lucram mai multe exercitii acasa, si toate acestea parca erau spre binele meu. Nu mai spun ca atunci cand dai ce-ai mai bun din tine si te straduiesti sa explici pana la cel mai mic detaliu, indiferent cat ar fi de greu, raportat atat la capacitatea de intelegere a copilului, la temperamental sau , cat si la lamurirea notiunilor… Te dezvolti pe tine. Si incepi sa te simti altfel. De aceea, parca acum am o alta multumire de sine la mate… Nu ca sunt in stare sa rezolv o problema, pe care atunci n-o puteam rezolva, ci ca incep a constientiza mai bine sinceritatea si dedicarea la ceea ce-mi place sa fac mai mult: meditatii matematica.